Materiale de constructii

La finele primului razboi mondial, Suedia se confrunta cu o importanta criza energetica. Pe piata interna nu se comercializa decat lemnul. Materiile prime, precum petrolul si carbunele, trebuiau importate si erau foarte scumpe. Tot in aceasta perioada, guvernul Suediei hotaraste sa modifice si sa imbunatateasca standardele pentru izolatii. In urma acestei decizii, apare primul laborator pentru experimente si incercari pentru noi materiale de constructii. Astfel, solutia gasita la inceputul secolului XX a fost sistemul YTONG, iar productia comerciala a inceput in 1930.

In componenta materialului nu se gaseste beton, el fiind format din praf de calcar (pentru aportul de silice) si din cenusa zburatoare de termocentrala (pentru aportul de cuart; nisipul cuartos fiind alternativa originala).

Materialul este aerat cu ajutorul reactiei dintre pulberea de aluminiu si un acid, iar mai departe este supus autoclavizarii (temperatura ridicata, presiune de vapori ridicata), care produce eliberarea de silice si de cuart. Blocurile de BCA rezultate trec printr-un proces de intarire, iar apoi sunt taiate (fasonate) in blocuri de diferite forme si dimensiuni, in functie de utilizarea lor.